Consilierea psihologică reprezintă o intervenţie în scopul prevenirii, remiterii sau asistării rezolutive a unor probleme personale (emoţionale, cognitive, comportamentale), cu impact individual, familial şi socio-profesional dezorganizator.

Cheia tuturor intervenţiilor circumscrise consilierii este dezvoltarea unor noi strategii de coping, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, astfel încât persoanele, cuplurile, familiile în dificultate să-şi găsească propriile soluţii, utilizându-şi potenţialul de care dispun. În munca de consiliere scopul este sprijinirea clienţilor în a-şi explora propria persoană pentru a se înţelege mai bine, pentru a-şi conştientiza propriile nevoi, aşteptări, pentru a avea o mai mare încredere în sine, de a rezolva şi depăşi problemele prin resurse personale, prin modificarea atitudinilor, concepţiilor şi comportamentelor manifestate în context existenţial specific.

Succesul unei consilieri constă în posibilitatea clientului de a nu rămâne ancorat sau dependent de consilier, ca urmare a deblocării capacităţii sale de a-şi gestiona şi rezolva problema într-un mod responsabil: persoana consiliată învaţă să emită soluţii discriminative, să-si asume consecinţele, să evite repetarea greşelilor şi, în caz de eşec, să aibă capacitatea de a se remotiva pentru o nouă încercare de soluţionare a problemelor, utilizându-şi toate disponibilităţile şi neaşteptând permanent o nouă formă de ajutor decât atunci când nu şi-l poate oferi singură, cu adevărat. Un nivel crescut de autoîncredere şi de clarificare asigură autonomia clientului şi deschide calea unor comportamente responsabile şi unei bune capacităţi de a face faţă stresurilor, crizelor sau provocărilor existenţial ulterioare.

Eşecul muncii unui consilier este uşor de observat atunci când clientul stagnează în reacţii de negativism, inerţie, lamentativitate, neajutorare şi dependenţă; reacţiile dezadaptative se agravează ori apar comportamentul protestatar sau revendicativ, perseverarea în eroare şi autosabotarea. Acesta este semnul fie al unei intervenţii neprofesioniste a consilierului, fie reprezintă indicatorul necesităţii unui proces terapeutic mai adânc şi mai bine structurat. În consecinţă cazul poate fi orientat către un terapeut profesionist sau către un alt consilier.

Derulează în sus